In astfel de situatii atat de anormale, tot ce simtim este normal.
Eu si mama mea ne amintim ce spuneau bunicii si strabunicii despre memoriile razboiului.
De aceea sa avem atentie la noi sa ne sustinem si sa-i invatam pe copii ca aceasta situatie este pentru ca oamenii nu si-au implinit nevoile starilor lor – sa le identifice, sa le simta, sa vorbeasca despre ele si apoi sa negocieze.
Sa-i invatam ca niciodata negocierile in relatii nu sunt doar de o singura parte.
Sa-i ajutam sa inteleaga ce-i agresivitatea sanatoasa si ce-i un adult sanatos.
Este acel om care traieste toata gama de emotii, care nu are nevoie de rezultate ca sa stie ca ceva este gresit, nu-si face rau lui si nici semenului sau, se vede realist, isi foloseste resursele corect, leaga relatii cu compasiune si empatie, nu are resemnare si teama ca daca spune ce simte si gandeste ceilalti il vor respinge, este capabil sa puna limite si sa respecte limitele puse de ceilalti, nu vor vedea lumea in alb si negru, bine si rau, noi sau impotriva noastra.
Sa le aratam ca siguranta adevarata inseamna sa poata vorbi in mediul sigur, fara teama ca gresesc.
Sa le raspundem copiilor la intrebari, sa le continem emotiile, sa le spunem ca facem tot ce putem sa fie bine.
Pentru ca acest lucru sa se intample avem nevoie si noi ca adulti de maini cu multa compasiune unii pentru ceilalti.
Sa invatam sa toleram impredictibilitatea impreuna, sa ne simtim simtiti, sa ne validam frica si manifestarea ei, furia si exprimarea ei, dezamagirea si cat de mici sau mari ne simtim cand o simtim….si tot ce vine peste noi.
Sa facem asta, pentru ca cei ce incearca sa asupreasca alti oameni, tocmai acest lucru nu-l fac.
Ei construiesc narative greu de penetrat, în care personajele au propriile lor motivatii. Realitatea trebuie strambata pentru a justifica injustificabilul.
Avem tendinta de a explica duritatea si incalcarea limitelor printr-o boală psihica. Boala psihica poate exista, dar nu-i scuza pentru cele mentionate anterior, sa nu ne inselam singuri.
Boala psihica poate explica nesocotirea legilor naturii si ale societatii , dar nu injustificabilul. Aceasta este cu totul diferit de ceea ce produce razboiul. Sa nu ne grabim sa aruncam tot ce nu se justifica in curtea psihologului si psihiatrului si ca atare are scuza.
De ce? Pentru ca ne pierdem gandirea logica și ne scuză de la a înțelege lucrurile.
V-a intrebat cineva daca doriti sa faceti parte din istorie in acest mod? In mod sigur NU.
De aceea razboiul este o intruziune si nu are justificare!!
De aceea fețele lor, ale celor ce vor sa obtina ce vor ei prin agresiune nu par ca mai au o reprezentare a ramurilor sistemului nervos care face autoreglarea, lor le lipseste aceasta impartasire impreuna, au doar planuri impreuna si nu stiu ce inseamna angajamentul cand le intra in cap vreo libertate personala.
Dar noi stim ce sunt angajamentele sanatoase.
Haideti sa crestem siguranta unii cu ceilalti, apartenenta si conexiunea creierelor noastre.
Suntem asa bucurosi pentru prietenii nostri cu care traim acest lucru si rudeniile care mentin acest foc.
Sa ne gandim:
– De unde vine principala sursa de bunastare in aceste zile pentru noi si copiii nostri?
– Care sunt lucrurile binefacatoare pe care le fac pentru mine cand sistemul de amenintare este activat?
Sunt o parte dintre lucrurile care conving sistemul nervos sa iasa din inchiderea cauzata de socuri actuale si sa stabileasca o baza pentru rezilienta si autoreglare.
Multi dintre pacientii mei m-au rugat sa am grija de mine sa-i pot contine si pe ei in aceste vremuri mai tulburi. Am promis ca fac acest lucru.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Primavara cu pace va doresc!
Cu drag, psiholog / psihoterapeut sistemic de familie si cuplu Stela Manda
