Iarna, ca și suferința, lasă amprente în corpul nostru.
Va invit sa reflectam impreuna la ce putem face ca propriul nostru corp sa ne dea sentimentul ca traim, ca suntem vii.
Sa ne luam timp sa iesim in natura, in gradina, pe balcon, la munte, pe malul marii, dupa o zi de lucru sa facem conectare cu noi si sa avem atentie pe corp, sa-i dam voie sa simta, ce simte.
A fi constienti de corpul nostru si de senzatiile lui intensifica orice experienta. Sa recunoastem ca experienta confortului provine din a-l simti, nu de la sederea pe pat, canapea, plaja sau orice suprafata pe care stam asezati.
Simtirea senzatiei din corp iti transmite unde te afli si cum te simti in fiecare moment. Cele cinci simturi contribuie cu doar o parte la construirea senzatiei. Un rol important il are constienta interioara a corpului – miscarea pe care o facem, temperatura pe care o simtim. Are foarte multe nuante. Senzatia este schimbatoare si complexa, iar cu ajutorul ei putem avea informatii noi, interactionam cu oamenii si mediul si chiar stim cine suntem. Sunt atat de importante senzatiile si noi le luam ca de la sine intelese.
Dupa o zi intensa, dupa o experienta placuta, dupa un eveniment dureros, dupa un eveniment pe care creierul meu l-a resimtit ca trauma, „senzatia simtita” acceseaza persoana noastra inainte de formarea credintelor psihologice in urma a ceea ce am trait. Stand cu ele, incepem sa avem un simt al al miscarii energiei vietii, vitala si vie, o cunoastere si revenire fara cuvinte la ceea ce am fost inainte.
Pentru ca propriul nostru corp are memorie, prin accesarea constientizarii focalizate pe senzatiile corporale, se acceseaza mecanisme fiziologice de recuperare pentru ca energia de supravietuire intens activata sa fie neutralizata treptat si in coditii de siguranta in cadrul unei relatii sigure.
Cand vorbim de suferinta, ea inseamna lipsa timpului, timp sa ne aparam, sa ne orientam, sa descarcam. Cand negociem suferinta dam timp, nu timp sa intelegem, pentru ca mintea intelege repede, ci timp de pendulare a senzatiilor in corp, astfel se creeaza rezilienta. Daca bebelusul este programat neurobiologic sa exploreze lumea, atunci aceasta nevoie exista inca in noi.
Inainte sa fim mai bine suntem „mai rau”, dar este spre vindecare. Cu incarcatura mica de suferinta, ne intoarcem de la fixatie la flexibil. Iar acest proces se face cu ajutorul senzatiilor din corp.
Sa nu uitam, ca avem mecanisme de reglare ca si animalele, dar sunt suprimate de inhibitia neo-corticala, datorita mesajelor din exterior de genul – „Te doare? Nu plange! Baietii nu plang!”, „Hai nu fi trist”, „Nu trebuie sa te lasi doborat”. Dar la animale nu sunt estfel de binevoitori si leul tot regele animalelor este si el descarca tot si nu are trauma.
Psihoterapia corporala vede omul ca un animal inzestrat cu capacitatea instinctiva de a se vindeca, in plus are si intelectul care il ajuta sa-si valorifice aceasta capacitate. Iar senzatia din corp este ceea ce avem in echipare sa putem trai cat mai implinitor. . Accesand constientizarea focalizata pe senzatiile corporale, eliberam energia vitala, blocata in sistemul neuro-muscular.
Se spune ca raul ni se intampla nu ca sa ne intristeze, ci ca sa ne trezeasca, nu ca sa regretam, ci ca sa devenim mai intelepti.
Iata un exemplu de a sta cu „senzatia simtita” acum la inceputul primaverii.
- Aseaza-te confortabil
- Observa-te si identifica pozitia de care ai nevoie pentru a te simti prezent
- Simte modul in care corpul tau ia contact cu suprafata care te sustine
- Simte pielea si observa cum se simt hainele
- Ce senzatii se simt sub piele?
- Acum observa cum stii ca te simti confortabil?!
- Ce senzatii fizice contribuie la senzatia de confort?
- Cand devii constient de senzatii, creste sau scade senzatia de disconfort? Sau ce se intampla cu ea? Se schimba in timp?
- Stai pentru un moment si bucura-te de simtirea senzatiei de confort!
Putem sa folosim astfel de exercitii. Ele sunt utile daca ne gandim cate se intampla „iarna” ?!
Totul are vindecare, sa stim unde sa ne uitam doar!
Să vă simțiți vii!!
Stela Manda Psiholog
