Acceptarea nu este resemnare

Acceptarea nu este resemnare! Nu inseamna nici ca esti de acord cu ce s-a intamplat! Nu inseamna ca esti las!
Ea este veriga lipsa a vindecarii, alaturi de doliu si protest.
Acceptarea ca lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat ne permite sa facem doliul si este baza pentru a trece la urmatorul pas in viata!
Neacceptarea nu pastreaza persoanele sau experientele dorite in viata noastra ci aduce cu ea depresia.

Lacrimile acceptarii sunt acompaniate de o tristete sanatoasa si renuntarea la tentativa de a schimba lucrurile.
Doar asa accepti pierderea, te vei insenina si vei trece la urmatoarea experienta de viata!

Neacceptarea in viata de adult este una dintre manifestarile atasamentului fata de egali – dezvoltat in copilarie.
Cum o identificam?

• Pare ca esti luptator, dar in adevar te lupti cu realitatea, nu vrei sa o accepti pentru ca nu poti renunta!
• Nu accepti ca este inutil uneori sa atragi atentia tatalui, prietenilor, copiilor
• Nu accepti ca se poate sa nu fii cel mai bun, cel mai important pentru cineva si nu poti fi mereu placut, admirat, solicitat, iubit
• Nu accepti ca nu ai putut impiedica o mutare
• Nu accepti ca nu ai greutatea pe care ti-o doresti si ca inca nu esti puternic si sportiv
• Iti vine sa te agati, ca poate totusi primesti, poate poti poseda o persoana de care te simt atasat si ca de fapt nu poti forta pe cineva care nu vrea sa colaboreze sa o faca
• Ramai cu nevoia obsesiva de fi atasat si de a persevera in urmarirea imposibilului si indisponibilitatii
• Nu accepti ca nu poti modifica timpul si nici schimba trecutul
• Nu accepti ca nu putem evita imbatranirea si moartea
• Nu accepti ca nu putem face experientele placute sa dureze o vesnicie si ca nu putem trisa realitatea
• Nu accepti ca nu putem face ca lucrurile sa fie corecte intotdeauna
• Nu accepti ca putem garanta totdeauna siguranta noastra sau a altcuiva

Atunci cand ramai blocat intr-un asemenea mod de gandire pierzi tot ce ai mai pretios in relatii :
– capacitatea creierului de a procesa emotii
– plasticitatea creierului
– abilitatea de a ne dezvolta

Sa fie cu bine!
Cu drag Psih. Stela Manda

This website uses cookies to enhance your browsing experience and ensure the site functions properly. By continuing to use this site, you acknowledge and accept our use of cookies.

Accept All Accept Required Only