Avem nevoie sa stim cum se ataseaza copiii pentru a vedea legatura dintre cele doua? Iata cateva moduri de atasare:
-
Simturile
– Bratul scurt al atasamentului. Copilul are nevoie sa simta fizic persoana de care se atasaseaza prin miros, vaz, auz, atingere. Cand se intrerupe apropierea, copilul se alarmeaza si protesteaza.
-
Uniformitatea
– Copilul vrea sa fie ca cei de care se simte apropiat si se identifica cu ei
-
Sentimentul de apartenenta si loialitate
– A fi aproape inseamna esti al meu, imi apartii. Exemplu – Apar conflicte generate de posesivitate
– Cine este cel mai bun prieten? Se simte ca o problema de viata si de moarte. A fi loial inseamna a fi credincios si obedient fata de figura aleasa de atasament. Copiii isi patreaza secretele, isi tin partea, ceea ce nu este neaparat in avantajul lor. -
Importanta
– sunt important pentru cineva, contez, am garantia apropierii si conexiunii
– stradania de a multumi, de a castiga apropiere
– foarte sensibil la privirile nemultumite si dezaprobatoare
– doreste sa vada fețe multumite si aprobatoare
Toate acestea ii fac pe copii vulnerabili la durere, in momentul caderii in disgratie
-
Sentimentele
– Bratul lung al atasamentului. Copiii se indragostesc de cei de care se ataseaza. La varsta gandirii concrete, a oferi cuiva inima, risca sa fie zdrobita. Mai tarziu, ca adulti risca sa nu aiba un atasament securizat.
-
Aprecierea
– A te lasa cunoscut
– A impartasi secrete care definesc intimitatea
– Copiii țin secrete fata de parinti, pierzand intimitatea cu ei, ceea ce este contraintuitiv. Copiii care impartasesc cu parintii sunt vazuti ciudati.
De ce avem nevoie sa stim?
Copiii, cresc – ceea ce este interesul fiecarui parinte, dar totodata dezvolta gandire abstracta si vor lucruri pentru ei. Ceea ce este foarte normal, dar atasamentul fata de alti copii sau obiecte in competitie cu cel cu parintii le starneste CONTRAVOINTA. Toate aceste moduri de atasare pot fi prezente in relatia cu copiii si devin foarte nesanatos, pentru ca ei nu se pot organiza emotional unii cu altii cand dezvolta atasamente primare.
Contravointa creste, pe masura ce atasamentul scade.
Unii parinti spun „Copilul are vointa de fier, cand vrea ceva insista pana cedez sau ma enervez”. Aici nu-i vointa , este agatare rigida si obsesiva de o dorinta. Seamana cu vointa in ceea ce priveste persistenta, dar nu are nimic in comun cu ea. Opozitia copilului nu este o expresie a vointei, denota absenta ei, ceea ce ii permite unei persoane sa reactioneze , dar nu sa actioneze printr-un proces de alegere constient si liber.
Este comuna confuzia intre contravointa si putere atunci cand copilul incearca sa-si atinga scopurile.
Contravointa = contraforta si o trezim la viata de fiecare data cand dorinta de a impune ceva copilului depaseste dorinta sa de conectare cu noi.
Pe masura ce se dezvolta adevarata independenta si apare maturizarea, contravointa scade. Dar sa tinem cont de cum se ataseaza copii! Odata cu maturizarea fiintele umane castiga abilitatea de a tolera emotii amestecate.
Pot exista stari de atasament conflictuale in acelasi timp:
– Vor independenta, dar vor si pastrarea relatiei de atasament. Persoana matura cu adevarat, cu vointa matura, nu trebuie sa se mai opuna cu adevarat vointei altcuiva. Isi permite sa fie cu cineva cand are sens sau sa-si vada de drum cand nu are sens. Prezenta contravointei face dificila atasarea sanatoasa!
Un mod pe care il prezint acum este evitarea sentimentelor! Cum se manifesta?
– Etica la moda in randul copiilor atasati intre ei este indiferenta – absenta completa a deschiderii emotionale.
– Cei cool au o mina imperturbabila, isi arata frica putin sau deloc, par a fi imuni la rusine si mormaie expresii de genul:”nu conteaza”, „nu-mi pasa”, „mi-e indiferent”.
Realitatea este alta…
– Copiii capabili sa traiasca emotii de tristete, teama, pierdere, isi ascund sentimentele, fata de alti copii pentru a evita ridiculizarea si atacul. A nu fi vulnerabil este ca un camuflaj pentru a se pierde in multime, dar pe care il vor indeparta de indata ce simt siguranta.
– Curiozitatea autentica nu supravietuieste, intrebarile nu pot fi puse liber, entuziasmul naiv pentru invatare nu se exprima, nu se asuma riscuri
– Pasiunea pentru viata si creativitate nu se poate exprima
– Apare impietrire emotionala
– Isi pierd scutul care-i apara de stres pentru ca si-au pierdut sursa naturala de putere si incredere in sine
Exemplu – Copilul poate fi ignorat, exclus, dezaprobat, nepreferat, ridiculizat, dar ce-l protejeaza de greul acestui stres este atasamentul fata de parinte. Atata timp cat copilul nu este atasat de cei care-l ranesc raul facut nu este semnificativ.
De aceea, ca sa nu starnim contravointa in copiii nostri si cei pe care ii avem in jur, sa tinem cont de felurile in care se ataseaza pentru a proteja atasamentul securizat cu adultul!
cu mult drag, psih. Stela Manda
