Acceptarea nu este resemnare! Nu inseamna nici ca esti de acord cu ce s-a intamplat! Nu inseamna ca esti las!
Ea este veriga lipsa a vindecarii, alaturi de doliu si protest.
Acceptarea ca lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat ne permite sa facem doliul si este baza pentru a trece la urmatorul pas in viata!
Neacceptarea nu pastreaza persoanele sau experientele dorite in viata noastra ci aduce cu ea depresia.
Lacrimile acceptarii sunt acompaniate de o tristete sanatoasa si renuntarea la tentativa de a schimba lucrurile.
Doar asa accepti pierderea, te vei insenina si vei trece la urmatoarea experienta de viata!
Neacceptarea in viata de adult este una dintre manifestarile atasamentului fata de egali – dezvoltat in copilarie.
Cum o identificam?
• Pare ca esti luptator, dar in adevar te lupti cu realitatea, nu vrei sa o accepti pentru ca nu poti renunta!
• Nu accepti ca este inutil uneori sa atragi atentia tatalui, prietenilor, copiilor
• Nu accepti ca se poate sa nu fii cel mai bun, cel mai important pentru cineva si nu poti fi mereu placut, admirat, solicitat, iubit
• Nu accepti ca nu ai putut impiedica o mutare
• Nu accepti ca nu ai greutatea pe care ti-o doresti si ca inca nu esti puternic si sportiv
• Iti vine sa te agati, ca poate totusi primesti, poate poti poseda o persoana de care te simt atasat si ca de fapt nu poti forta pe cineva care nu vrea sa colaboreze sa o faca
• Ramai cu nevoia obsesiva de fi atasat si de a persevera in urmarirea imposibilului si indisponibilitatii
• Nu accepti ca nu poti modifica timpul si nici schimba trecutul
• Nu accepti ca nu putem evita imbatranirea si moartea
• Nu accepti ca nu putem face experientele placute sa dureze o vesnicie si ca nu putem trisa realitatea
• Nu accepti ca nu putem face ca lucrurile sa fie corecte intotdeauna
• Nu accepti ca putem garanta totdeauna siguranta noastra sau a altcuiva
Atunci cand ramai blocat intr-un asemenea mod de gandire pierzi tot ce ai mai pretios in relatii :
– capacitatea creierului de a procesa emotii
– plasticitatea creierului
– abilitatea de a ne dezvolta
Sa fie cu bine! Cu drag Psih. Stela Manda
